La Revoluția din decembrie 1989, regizorul Vlad Petri avea 10 ani. Urmărea imaginile la televizor, cu părinții, în locuința din Bistrița. Ai lui îi p
La Revoluția din decembrie 1989, regizorul Vlad Petri avea 10 ani. Urmărea imaginile la televizor, cu părinții, în locuința din Bistrița. Ai lui îi puneau mereu mâna pe ochi, când erau „secvențe sexy” în filmele de pe casetele VHS. De imaginile brutale, „cadavre, gloanțe”, transmise la televizor, nu l-a ferit nimeni. „Eram cu ai mei, era o frenezie, nimănui nu-i venea să creadă că a venit acest moment, Revoluția”.
A fost prima lui întâlnire cu „realitatea” pe ecrane, care a înlocuit brusc, în acel decembrie, ficțiunea de la televizor: propagandă cu Ceaușescu și, rar, desene animate. Dar și realitatea aceea, a înțeles Vlad Petri mai târziu, era tot un „teatru”. „Ovidiu Tichindeleanu are o carte foarte faină, Revoluția Română Televizată, în care vorbește despre revoluție ca teatru de consolidare a noii puteri”, spune el.
Comentarii