Tot ce începe cu sfârşitul, florile care răsar înaintea frunzelor, de nicăieri sau ca dintr-un pretutindeni al vieţii, toate acestea au magia unei
Tot ce începe cu sfârşitul, florile care răsar înaintea frunzelor, de nicăieri sau ca dintr-un pretutindeni al vieţii, toate acestea au magia unei poveşti.
Magnoliile apar înainte ca arborele să se fi dezmeticit din somnul iernii, ca să ne spună ceva important. Poate vor să ne dezvăluie cel mai bine păzit secret al nostru, atât de bine păzit, încât nici noi n-am pătruns în taina lui. Sau poate intenţionează să ne poarte prin locuri unde nu ne-am încumetat să ajungem.
Magnoliile – spunând, cu fiecare petală care cade în zbor planat, povestea întoarcerii. Sunt flori care nu mor, ele se retrag în exil în mintea noastră, precum ceva ce iubim atât de mult, încât n-am avut curajul să atingem vreodată.
Magnoliile sunt absolutul florilor. Au ceva dramatic în felul în care îşi fac apariţia, grăbite să vadă luminile rampei acestei lumi înaintea frunzelor. Au ceva de mari tragediene în felul în care dispar, ca într-un fals final….
Comentarii