La Muzeul Satului, sâmbătă dimineață, România miroase a pâine caldă. Numai că, după câteva minute de plimbare printre tarabe apar pâini rotunde, lun
La Muzeul Satului, sâmbătă dimineață, România miroase a pâine caldă. Numai că, după câteva minute de plimbare printre tarabe apar pâini rotunde, lungi, împletite, răsucite, umflate ca niște perne, coapte până la brun închis sau lăsate aurii, cu semințe, mirodenii și cruste care trosnesc la prima atingere.
E Târgul Pâinii, dar senzația este mai degrabă de călătorie gastronomică fără bilet de avion.
De la prima tarabă te lovește mirosul. Nu unul singur. Mirosuri. Grâu copt, maia, unt, susan, chimen, usturoi, ceapă, nucă, miere, măsline.
Pâinea românească stă la aceeași masă cu pâini aduse sau reinterpretate de comunități și reprezentanți ai unor țări care au venit să arate că, înainte să fie felie, pâinea poate fi poveste.
„Acum le-am adus de la fabrică”, spune un expozant. Iar astăzi sunt foarte multe povești. Le descoperim împreună. Lumea e dornică să se laude, să povestească, să se simtă la o întâlnire de…
Comentarii